aş da un telefon, dar cursurile-s multe, examenu-i aproape, iar soarele-i aproape sus pe cer

Dispecer: apel 1. un taxi la RC Star

apel 2. un taxi la RC Star vă rog

apel 3. poate ajunge un taxi la RC Star în 3 - 4 minute?

Taxi:    da baza, ajung în 2 - 3 minute

Dispecer: se poate să aşteptaţi 4 minute pînă vine un taxiu

Client: sigur, nu-i bai [jucîndu-mă cu cîinii - noua mea teorie: dacă vezi cîini pe stradă, fie ea noapte sau zi, îi chemi frumos, vorbeşti frumos, îi mîngîi cu riscul de a face trei duşuri pînă să-ţi treacă mirosurile, ţi-i faci prieteni şi nu pradă]

O ţigară aprinsă în aşteptarea taxiului, mîngîiat de cîini, mîrîituri de gelozie printre cei 5 cîini cu coada stufoasă plină de jeg fluturînd în vînt ca cravata de pionier pe care o visez de trei zile-ncoace.trei fumuri şi taxiul ajunge, cîinii se împrăştie în lătrarea roţilor care se învîrt.

bat în geamul loganului să-l întreb dacă pot fuma-n maşină [că-i păcat de ţigara de-abia aprinsă] , cu silă mi se răspunde că nu-i pasă. Gesturile taximetristului se transfigurează, metamorfozează într-o greaţă de-mi era jenă de mizeria pe care am s-o las în maşină .. însă nu-i spun nimic, arunc ţigara imaginîndu-mi că-i nimeresc ochiul stîng, deschid portiera, urc tot trupul răvăşit de oboseală şi-i spun: acasă vă rog, el nu mă-ntreabă nimic, vede stradă înainte, îi dă 80 plus spre petre andrei, face frumos stînga, 80 plus în continuare … zău, nu sunt cartof şi nici alte legumiferă care merită un astfel de tratament, traseul cel mai lung dintre alea scurte de obicei îmi surîde şi-l iau [asta ca să nu mă deprime gropile din mijlocul străzii de pe traseul cel mai scurt] însă acum îl urăsc din ce în ce mai tare, aş vrea să-i explodeze cauciucul, să facem accident, să-i sară proteza dentară în scrumieră, să-l văd sîngerînd, să-i iasă flegma de bou afară pe nas. însă nimic nu se-ntîmplă, el continuă c-o greaţă de parc-aş fi ultimul boschetar spre destinaţia finală, parcă-mi ghicise traseul de data trecută făcută c-o altă maşină, însă eu nu, fac semne disperate: SPRE STÎNGA, STÎNGA LA URMĂTOAREA, VĂ ROG, CURMAŢI-MI SUFERINŢA .. şi aşa am ajuns să ratăm prima la stînga ş-am spus.. uite-aşa nu credeam c-o să mi se-ntoarcă vreodată traseul meu favorit de la serviciu acasă…gîndul îmi stătea la cele 6 ore suspendare, dar am vrut să dau dovadă de bun simţ şi să nu-i fut cheful omului care, probabil, în ziua aia sau exact înainte să urce-n maşină, a călcat într-un mare rahat de i-a ajuns la creier, i-am plătit, lăsat bacşiş 60 de bani ş-am ajuns sus unde m-am uitat plictisit şi pierdut pe geam cu gîndul că trebuie s-adorm ca să ţin piept unei noi zile..

acum aştept dimineaţa celei de-a treia zi după faptă..

spor la treabă şi baftă la whatever

eh, eu mă duc să mănînc ceva, că parc-or trecut niţel peste paişpe ore de la ultima masă [mic dejunul campionilor cu trei ochiuri, pîine şi apă cît cuprinde] .. spor la învăţat la toată lumea [eu încă mă chinui să intru în examene]