îmi imaginez multe clădiri, toate suspendate. storurile’s trase, perdeaua netransparentă, a cărui nume nu-l ştiu, la fel şi e întuneric beznă. în întuneric nu mai ai nevoie să clipeşti, e ca şi cum ai ţine ochii închişi şi-ncepi să-ţi imaginezi lucruri, linii, puncte, uneşti tot şi-l vezi pe moş crăciun pe budă fumînd o ţigară […]