nu-ş dacă am cu ce să-ncep şi dacă vreau să-ncep. acum vreo o săptămînă mi-am dat seama c-am îmbătrînit, c-am uitat cum e să te plimbi prin copou sau să vezi tot oraşul într-o zi, fără oprire, c-o sticlă de cola light la litru, mi-am dat seama că cimitirul nu mai zîmbeşte atît de fructuos cum îmi zîmbea acum trei ani şi nici generalii germani căzuţi printre firele de iarbă nu-mi mai spun nimic, nu mai sunt comici şi nici nu recită poezii .. am obosit după două ore de plimbare, iar pe zi fumez două pachete de ţigări [în zilele în care nu lucrez decît 10 ore, adică-n zilele mai libere], beau cel puţin două pahare de santal de mere, două sticle de cola light, am două mese principale pe zi: una formată din doi covrigi şi a doua din doi cîrnaţi prăjiţi cu două felii de pîini, în unele dimineţi cînd maică-mea-i acasă şi eu nu trebuie să fug rupînd pămîntul, mănînc două ochiuri, voi avea două jobburi în acelaşi timp .. viaţa mea se defineşte prin incredibilul DOI, au şi ăştia de la Viţa de Vie un album Doi, o fi tare, l-am ascultat însă nu mai vreau să-mi dau cu părerea, o ţin pentru mine .. cum fac s-aduc viaţa mea să reflecte realitatea? împărţind la Doi sau înmulţind cu Zero?!