sunt unu dintre aceia care prefera sa mearga tot timpul in acelasi loc, sa comande [sau sa se autoserveasca] de fiecare data acelasi lucru cam o data pe zi [in unele zile nu se poate sa ajung insa recuperez cand vin de trei sau patru ori pe zi] si asta din mai multe motive, unu este firea umana [si aici ma refer doar la mine, pentru ca stiu ca sunt multi care ar spune: vai ce plictisitor sa nu schimbi peisajul niciodata, sa mergi, sa faci acelasi lucruri .. ih, cah, bah], firea mea umana care simpatizeaza cu oricine si orice insa nu empatizeaza (A.) si-mi place sa fiu constant, conservator. insa motivul principal este ca daca te duci in acelasi loc de mai multe ori, asa .. intr-un mod regulat, ajungi sa-i cunosti pe oamenii de acolo, sa te cunoasca, sa stie din prima ce vrei fara sa te mai intrebe .. si asta mi se pare un lucru de bun simt [mai ales ca daca tot mergi acolo si ai ales sa mergi acolo inseamna ca-ti si place].

na bine, am avut multe locuri din astea, fiecare se schimba atunci cand murea anteriorul si trebuia sa-mi gasesc un alt loc in care sa-mi petrec existenta [sunt dependent de a nu sta in casa ci in alta parte, pe langa cafelele de noapte tarzie la dobi] care s-au transformat in cafele, diverse lectii de WD, tigari si porsche (mai rarut in ultimul timp) la bufni spaima lestatilor , dar ca sa nu ma lungesc prea mult cu introducerea am sa intru in amanuntele actiunii

si stateam eu intr-o seara in Clubu Presei, singurul Clubu Presei din Iasi, cel mai tare asezamant preistoric, care, din motive de reducere a numarului de pesteri din iasi, si-a gasit locul la subsolul unui bloc din buricu targului, si-mi beam cola light ul, fumam dunhill lights ul de zi cu zi si astepta doza de cultura ce se preconiza a incepe la orele 7 trecute fix. Cultura era data de 3 gigei si o gigica care au facut din barul din Clubu Presei scena unei comedii negre, daca nu ma-nseala memoria vizuala piesa s-a intitulit “Clubul S”,
S de la sinucigasi dupa cum am aflat pe parcursul piesei. N-am sa stau sa va povestesc piesa pentru ca nu vreau sa va zgariati ca ati pierdut o mirobolănţie de piesa, ci doar am sa va spun ca, desi oamenii din bar erau oamenii de zi cu zi din orice bar ii gasesti peste tot, in orice anotimp, vin de la serviciu, de la facultate sau de unde o veni ei, se aseaza la masa si-si iau berea si o beau, singuri sau cu cineva, intr-un loc care-i ajuta sa le tihneasca berea, singurul lucru bun pe ziua respectiva, si cum acesti indivizi [majoritatea oamenilor] prefera, bine`nteles sa stea la o masa dintr-un bar sa se relaxeze si nu mai au timp si de cultura, de citit o carte [is deja obositi de la impins vagoane si carat lazi cu banane, incat prefera povesti gen elodia decat sa’l citeasca pe baudelaire], de mers la teatru nici nu mai spun … s-a adus cultura la ei.

Per total o initiativa de Jos Palaria